Reparații de caroserie fără revopsire

Repararea îndoiturilor fără revopsire (PDR), cunoscută și sub numele de înlăturarea îndoiturilor fără revopsire, descrie o metodă de eliminare a îndoiturilor minore de pe caroseria unui autovehicul. O gamă largă de avarii poate fi reparată folosind repararea îndoiturilor fără revopsire, atâta timp cât suprafața vopselei este intactă. Repararea îndoiturilor fără revopsire poate fi utilizată atât pe panouri din aluminiu, cât și pe cele din oțel.

Cea mai comună utilizare practică pentru repararea îndoiturilor fără revopsire este repararea daunelor provocate de grindină, lovituri de portieră, cute minore, îndoituri mari și daune ale liniilor de design ale caroseriei.

Metoda poate fi, de asemenea, utilizată pentru a pregăti un panou avariat pentru revopsire prin minimizarea utilizării chitului de caroserie. Această tehnică este cunoscută în prezent sub numele de „push to paint” (împingere pentru vopsire) sau „push to prep” (împingere pentru pregătire).

Factorii limitatori pentru o reparație reușită folosind repararea îndoiturilor fără revopsire includ flexibilitatea vopselei (majoritatea finisajelor auto rafinate de astăzi permit o reparație PDR reușită) și măsura în care metalul a fost întins de daune, ceea ce depinde de grosimea metalului, de curbură sau de planeitatea locului unde a avut loc dauna și de intensitatea impactului. În general, cu cât îndoitura este mai puțin adâncă, cu atât probabilitatea ca repararea fără revopsire să fie o opțiune potrivită este mai mare. Chiar și îndoiturile cu un diametru de câțiva centimetri pot fi reparate prin această metodă, atâta timp cât metalul și vopseaua nu sunt întinse. Este posibil să se repare o îndoitură sau o cută mare și puțin adâncă la un nivel acceptabil, dar îndoiturile și cutele foarte ascuțite s-ar putea să nu fie potrivite pentru repararea fără revopsire.

Istoric

Deși repararea îndoiturilor fără revopsire își poate trage originile din arta repousse și cizelare, care în antichitate își poate urmări originile până în secolul al III-lea î.Hr. cu aur, argint, cupru și cositor.

Înlăturarea îndoiturilor fără revopsire a fost începută de Frank T. Sargent în 1931, când a scris o lucrare revoluționară „The Key To Metal Bumping” (Cheia îndreptării metalului).^[1] Această carte descrie instrumentele pentru repararea îndoiturilor fără revopsire, modul de utilizare a acestora și oferă chiar ilustrații despre cum se poate anticipa modul în care se va mișca metalul.

Aproape 30 de ani mai târziu, Oskar Flaig a făcut prima demonstrație publică consemnată, în februarie 1960, în timpul „International Motor Sports Show” din New York, SUA.

Oskar Flaig a fost un simplu membru al personalului la Mercedes-Benz. Slujba lui era să se ocupe de finisajul vopselei tuturor mașinilor de expoziție prezentate la târguri. Daunele, zgârieturile pe vopsea și micile îndoituri, produse de public în timpul zilei, trebuiau revopsite noaptea, astfel încât vehiculele să fie în stare perfectă a doua zi. La târgul din New York, Oskar Flaig a folosit mânerul unui ciocan pentru a împinge o mică îndoitură, astfel încât să trebuiască să aplice mai puțin chit înainte de vopsire. Cu toate acestea, rezultatul a arătat perfect deja după împingere. După expoziție, Flaig s-a întors acasă în Germania și a început să dezvolte tehnici și instrumente pentru repararea îndoiturilor. A fost în cele din urmă promovat ca maistru la uzina Mercedes din Sindelfingen, unde a fost cunoscut drept „tinichigiul de aur” și a început programe de instruire PDR în toate filialele uzinei. Aceste tehnici au fost folosite în Germania pentru o lungă perioadă de timp înainte de a fi promovate în cele din urmă ca o metodă de succes de reparare a îndoiturilor în Statele Unite între 1979-1983, când Juergen Holzer s-a mutat din Germania la Minneapolis, Minnesota și a început Dent Kraft (prima afacere înregistrată în Statele Unite care folosește repararea îndoiturilor fără revopsire). ^[2]

În alte forme de prelucrare a metalelor, tehnici similare de înlăturare a îndoiturilor fără revopsire ar fi putut fi utilizate încă din anii 1930 în fabricile de asamblare auto,^[3] și au fost popularizate mult mai târziu.^[4]

Tehnici

Cele mai comune tehnici PDR utilizează tije metalice și instrumente de punctaj pentru a împinge îndoiturile din partea inferioară a panoului caroseriei. Adezivul și capetele special concepute pot fi folosite pentru a trage îndoiturile din exteriorul panoului. Ajustarea fină a reparației implică adesea ciocănirea ușoară a zonei reparate pentru a elimina micile puncte înalte. Tehnicienii pot estompa punctele înalte pentru a se potrivi cu textura vopselei, numită „coajă de portocală”. Crăparea sau așchierea pot fi evitate prin utilizarea căldurii, deși o suprafață revopsită are o probabilitate mai mare de crăpare.

Referințe

1. The Key To Metal Bumping: An Instructive Manual Of Body And Fender Repair Practices, Frank T. Sargent

2. ^ "Nüssle Spezialwerkzeuge". www.nuessle-spezialwerkzeuge.de.

3. ^ Lockdall, Randy (2016). A Complete Guide to Starting a Paintless Dent Repair Business. AuthorHouse. pp. 118–. ISBN 978-1-5049-8207-8.

4. ^ Garone, Elizabeth (June 23, 2011). "Deconstructing Car Dings in the Driveway" – via www.wsj.com.